Subtitlul cartii: “Sa radem pe calea catre iluminare” rezuma intr-un mod fericit si concis continutul acestei carti. Reprezinta o culegere de texte: povesti, aforisme si anectote pline de umor atribuite unor mari maestri zen. In spatele prezentarii pline de umor se ascund lectii pline de profunzime oferite de catre maestrii spirituali studentilor lor.Intr-o zi, un venerabil calugar zen si discipolul sau se plimbau pe o carare. Discipolul s-a oprit sa ridice un melc. Venerabilul calugar l-a intrebat: „Ce vrei sa faci cu melcul acela?” „Mi-a fost teama ca o sa calcam pe el, asa ca m-am decis sa il mut din calea noastra”, i-a raspuns discipolul. „Dar este limpede ca melcul era predestinat sa fie aici, chiar in acest loc si chiar in acest moment. Nu crezi ca ai interferat cu destinul sau karma-ic?”, l-a intrebat calugarul. Adeptul s-a gandit o clipa, dupa care a pus melcul in locul de unde l-a luat. „Iar faci acelasi lucru!”, i-a reprosat calugarul. …Calul cel iute al unui taran a fugit de acasa. Vecinii lui au exclamat: „O, ce ghinion!” „Poate ca da, poate ca nu!”, a spus taranul. O saptamana mai tarziu, calul s-a intors acasa, aducand cu el alti zece cai salbatici. „Ce noroc!”, au exclamat vecinii. „Poate ca da, poate ca nu!”, a spus taranul. Pe cand imblanzea caii, fiul taranului a fost lovit la un genunchi si a ramas schilod. „Ce ghinion ingrozitor!”, au exclamat vecinii. „Poate ca da, poate ca nu!”, a spus taranul. O saptamana mai tarziu, trimisii domnitorului au venit sa recruteze oameni pentru armata acestuia. Din cauza genunchiului ranit, fiul taranului a fost scutit de armata. Vecinii, ai caror fii au fost luati cu arcanul, au exclamat: „Ce norocos esti!” „Poate ca da, poate ca nu!”, a spus taranul.