Daca stam bine cu ceva, in jazz, ei bine cu vocile stam chiar foarte bine. Ma refer fireste la cantaretele care au atins o maturitate a creatiei, ceea ce in jazz nu se dobandeste imediat. (…) Sunt multe cantarete cu care as putea sa cant oricand si mi-ar placea s-o fac, daca s-ar ivi ocazia. Le cunosc aproape pe toate destul de bine de pe urma anilor pe care i-au petrecut la conservator si pot afirma ca cele mai multe dintre ele sunt mai putin cunoscute decat ar merita. (…)Daca ar fi ceva cu care putem sa ne laudam, sau cu care am putea sa iesim in fata noi, romanii, referitor la piata muzicii de jazz, atunci acest fapt il reprezinta existenta acestei generatii de cantarete aparute in ultimii 10-15 ani. Sunt multe explicatii, dar niciuna nu poate acoperi pe deplin fenomenul. Realitatea insa e aceasta si seamana oarecum cu cea de la handbal sau de la tenis. De aceea cred ca la un festival dedicat vocii in jazz am avea ce prezenta. – Mircea Tiberian