Aceste vederi sunt marturii si metafore ale viziunii despre lume a modernitatii, sint afirmatii ale puterii sale de a face o lume, ale puterii sale de a transforma o realitate istorica a lumii intr-un obiect, in obiectul propriului sau artificiu. Ele ne ajuta sa ilustram modul in care colonialitatea a fost conditia ce a sustinut artificiul modernitatii.Nu ne uitam la imagini exceptionale ale modernitatii, ci contemplam cele mai comune vederi ale sale – materialul suvenirurilor – pentru a vedea modul in care am fost facuti sa ne imaginam lumea. Aceste imagini evidentiaza faptul ca nu exista nicio metropola fara colonie, nicio albitate fara rasializare, niciun patriarhat fara oprimare de gen, nicio modernitate fara colonialitate. Privirea stapinirii, privirea suverana, se bucura de ordinea moderna/coloniala ca de un spectacol. Insusi actul privirii devine intruparea diferentei coloniale ca estetica. Estetica desemneaza controlul modernitatii asupra reprezentarii si asupra cimpului experientei in care poate fi perceputa realitatea istorica a lumii. Utopia progresului si a Umanitatii e sustinuta pe fundalul nerecunoscut al subjugarii si radierii. Chestionate din perspectiva diferentei coloniale, aceste imagini devin o oglinda care raspunde cu alte intrebari. Vederile nu mai sunt imaginea unei umanitati implinite, peisajele binecunoscute ale reprezentarii lumii, ci coregrafia ce anima sinele modern. Rolando VazquezRolando Vazquez preda sociologie la Colegiul Roosevelt al Universitatii Utrecht, Olanda. Autor, impreuna cu Gloria Wekker et al., al raportului „Let᾽s Do Diversity” al Comisiei pentru diversitate a Universitatii Amsterdam (2016). Coordonator din 2010, impreuna cu Walter Mignolo, al Scolii de vara decoloniale din Middelburg, si al programului Going Glocal Mexico, ce stabileste conexiuni interculturale intre studenti europeni si comunitati din Mexic. Curator al atelierului „Staging the End of the Contemporary” la festivalul de muzica contemporana MaerzMusik, Berliner Festspiele. Printre publicatiile sale: Pedagogia y (de)colonialidad (2017); Precedence, Earth and the Anthropocene: Decolonizing Design (2017); Aesthesis Decolonial y los Tiempos Relacionales (2016); Olvido y relacionalidad (2014).