“Aveam o datorie morala fata de fosta mea prietena din copilarie, «Vanda». Initial, trebuia sa fie o carte, dar a ajuns o povestire mai lunga. Mi-am dat seama ca am atatea foi scrise de mana (aproape ilizibil), adnotari ale Vandei care nu se legau, foi scrise la masina, patate, din vechi «oracole» scolaresti… M-a cuprins teama justificata de varsta, de pandemie, ca nu vor vedea niciodata tiparul.Vanda: „Am asternut pe hartie, in ultimii ani, amintirile din copilaria mea, cea fara de griji. Ele se termina in anul mortii tatalui meu adoptiv. Cam razlete, scrise de mana, de masina, poate iti vor fi de folos. Daca o sa scrii despre mine, te rog, schimba-mi numele si fosta adresa a parintilor. Nu vreau sa fiu recunoscuta”. De la aceasta scurta vizita, n-am mai avut vesti de la V.”