Dupa ani de cercetari – in biblioteca si pe teren –, dl. prof. Petru Tomegea a pregatit pentru tipar un studiu cu o semnificatie, azi, multipla. Este vorba despre un studiu initiat in vremea facultatii, in anii ’70 ai secolului trecut, sub indrumarea si sub autoritatea unor spe­cia­listi de referinta precum Ilie Dan, Corneliu Dumitriu si Vasile Arvinte, continuat zeci de ani, in care autorul isi propune sa studieze toponimele si antroponimele din Valea Rascai…Pentru mine este evident ca avem a face cu o cercetare minutioasa, atenta, laborioasa, care respecta criteriile stiintifice si etice specifice. Din punctul acesta de vedere, cercetarea profesorului Petru Tomegea se inscrie intr-un orizont cognitiv care nu are nevoie pentru a se justi­fica de alte explicatii si ratiuni. Cercetarea are, trebuie s-o spunem raspicat, si cauze intrinseci, care tin de bucuria, placerea chiar, de a te dedica unui domeniu caruia sa i te devotezi. In acelasi timp, insa, cel putin o cercetare precum aceasta, tine si de o angajare a omului in lupta sa cu arbitrariul, cu perifericul, cu timpul chiar. A aduna intr-o carte nume de locuri, de oameni, a inregistra formele proprii de pro­nun­­tie, un lexic specific si atatea alte fenomene lingvistice caracteris­tice inseamna a recupera o identitate aflata, nu din cauza globalismului sau din alte cauze de felul acesta care in general sperie, intr-un proces de schimbare. Suntem tentati sa spunem o identitate in criza, peri­cli­tata. In fapt, schimbarea e fireasca, tine de logica istoriei. Dar privirea noastra nu trebuie indreptata doar spre viitor, ci si spre trecut. Tocmai de aceea, studiile de felul acesta sunt, astazi, ca fotografiile de epoca. Ele mai pot sa faca dovada ca stramosii nostri au fost fiinte concrete.Mircea A. DIACONU