Lucrarea „Ultimele 67 de zile din domnia regelui Carol I” prezinta situatia politica din Romania dupa consiliul de coroana de la Sinaia (21 iulie/3 august 1914) pana la incetarea din viata a regelui Carol I la 27 septembrie/10 octombrie, mai precis incercarile diplomatiei Puterilor Centrale, si implicit pe cele ale puterilor Antantei de a atrage Romania in razboi de partea lor, vazute prin prisma telegramelor diplomatice austro-ungare, germane si belgiene, majoritatea inedite. Declaratiile personale de simpatie si fidelitate ale regelui Carol I fata de reprezentantii Vienei si ai Berlinului la Bucuresti in aceasta perioada aveau sa afecteze grav prestigiul suveranului in ochii poporului roman, dupa o lunga si rodnica domnie, si sa-l lipseasca dupa trecerea in eternitate de supranumele, pe deplin meritat, de Carol cel Mare. Documentele prezentate, redactate de diplomatii cu care suveranul avea o relatie privilegiata, demonstreaza insa ca indiferent de declaratiile sale personale, atitudinea regelui a fost in conformitate cu cea a majoritatii covarsitoare a elitei politice romanesti, asa cum fusese in toti cei 48 de ani de domnie. Faptul ca in pofida dorintei vehement afirmata de opinia publica, Romania nu a intrat atunci in razboi de partea Antantei, pe langa marile beneficii financiare pe care le-a adus ulterior, prin vanzari masive de materii prime mai ales Puterilor Centrale, a corespuns intru totul interesului national si imperativelor momentului.Cartea demonstreaza inca o data, daca mai era nevoie, ca nu se poate face politica impotriva opiniei publice si de asemenea ca nu este posibila nicio constructie europeana fara aportul Romaniei si al Bulgariei.Sorin Cristescu