„In viata reala a fost mult mai interesant decat in film.” — Abdel SellouAbdel nu voia acest post, iesise de foarte putin timp din inchisoare si nu avea nicio experienta si niciun chef sa se joace de-a dadaca, cu atat mai putin sa o faca pentru un bogatan.Philippe, in schimb, nu-l voia decat pe el: toti ceilalti aveau prea multa falsa pudoare, prea multa compasiune. Fiecare dintre cei doi protagonisti a oferit celuilalt o sansa, fara emotii exagerate, intr-o provocare mutuala: anume sa-si transforme propriile slabiciuni si pe ale celuilalt in puncte forte.In autobiografia sa, Abdel Sellou ne expune o versiune surprinzatoare a acestei aventuri, o lectie de viata, o „dragoste la prima vedere” de tip amical, pe cat de hilara, pe atat de emotionanta. — Philippe Pozzo di BorgoO carte despre prietenie adevarata, despre cum prietenia schimba oamenii, vindeca sufletul. O carte care inspira si sadeste speranta si credinta in oameni.Povestea lui Abdell Sellou si a lui Philippe Pozzo di Borgo a inspirat filmul „Invincibilii” (Intouchables), devenind filmul francez cu cel mai mare succes international. Filmul a fost regizat de Olivier Nakache si Eric Toledano. In rolurile principale joaca actorii Francois Cluzet si Omar Sy.Fragment:Numai acest om nu tremura, a pierdut deja totul. Desigur, inca poate sa-si ofere tot ce doreste, exceptand esentialul: libertatea. Dar zambeste. Simt ceva ciudat care urca in mine, ceva nou, ceva care ma opreste, ma pune jos, imi tintuieste gura.Sunt uimit, asta era! Am douazeci si patru de ani, am vazut si am inteles deja multe, nu-mi pasa de nimic, dar pentru prima oara in viata sunt uimit. Hai, ce risc daca ii imprumut bratele mele? O zi sau doua, cat sa inteleaga cu cine are de-a face.Am ramas zece ani. Am plecat, am revenit, au existat perioade de indoiala in care nu eram nici acolo, nici in alta parte, dar in total au fost zece ani. Si totusi, toate conditiile erau reunite ca lucrurile sa mearga prost cu mine si contele Philippe Pozzo di Borgo. Se tragea dintr-un neam de aristocrati, in timp ce parintii mei nu aveau nimic. Primise cea mai buna educatie posibila, in timp ce eu am mers la scoala pana in clasa a sasea. El vorbea ca Victor Hugo, eu loveam direct. El era inchis in trupul sau, eu il agitam peste tot pe al meu fara sa ma gandesc.Medicii, asistentele, infirmierele, toate persoanele care se ocupau de el se uitau urat la mine. Pentru ei, care facusera din devotamentul fata de ceilalti o meserie, eu eram un profitor, un hot, o sursa de probleme, obligatoriu. Intrasem in viata acestui om lipsit de aparare, ca un lup intr-o stana de oi. Citate:„Nu e nevoie de instructaj pentru dragoste si devotament.”„Nu astepta ca lucrurile sa devina mai usoare, mai simple, mai bune. Viata va fi intotdeauna complicata. Invata sa fii fericit in acest moment. Altfel, vei ramane fara timp.”„Durerea dispare uneori, dar amintirile sunt inca aici.”„Profit de viata! Nu-i rau sa profiti. Ar trebui sa incercati toti asta! Ati arata…