Cartea contine un amplu studiu dedicat modului in care au inteles comunistii sa-l celebreze pe nenea Iancu, in 1952 – centenarul nasterii marelui scriitor reprezentand un pretext pentru a-l „nationaliza” – si in 1962 (cand se implinea o jumatate de veac de la trecerea sa in eternitate). Atmosfera epocii este redata in amanunt, insistandu-se asupra luptei pentru putere din interiorul partidului (in 1952, Gheorghiu- Dej a reusit sa indeparteze grupul Vasile Luca, Ana Pauker, Teohari Georgescu de pe scena politica) si asupra conditiilor sociale (in acelasi an a fost impusa o reforma monetara care a impins populatia la lipsuri teribile). Poate cele mai interesante pagini se refera la masura in care era cunoscut si citit Caragiale de catre cei din elita conducatoare a vremii. Anexele contin documente inedite din Arhivele Nationale, articole din „Scanteia” si fragmente din studiile si conferintele inchinate lui Caragiale in 1952.