Am scris povesti de cand ma stiu: in livada strabunicilor, pe foile caietelor de scoala, pe agendele de la joburi – printre liste To Do -, pe servetele, pe colturi de masa. Doar asa m-am simtit libera. Multe dintre ele s-au pierdut, fizic sau prin fiinta mea. Cateva sunt stranse in aceasta „carte de buzunar/ de geanta”, in jurul lui A., o femeie care a trait in secvente scurte, in imagini dispersate, in diferite proze. Dar nu asta e, pana la urma, viata? Sper sa te simti liber(a) cand o vei citi. Cu drag, Bianca Dragomir