O pretuire maxima acorda Eminescu primului basm publicat de Petre Ispirescu: Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, despre care crede ca imortalizeaza „unul din miturile cele mai semnificative din cate a pastrat poporul nostru”, „geniul neimbatranit al istoriei noastre”, in sensul permanentelor specifice ale culturii poporului roman, pe care le asociaza marilor creatii universale. Ispirescu nu numai ca incredinta tiparului o capodopera, dar scotea la lumina un unicat, un basm fara pereche si similitudini, atat in folcloristica romana, cat si in cea europeana.