Carmen MIHALACHE are constiinta vocatiei critice si a obligatiilor fundamentale fara de care nu exista constiinta critica. Ea se inscrie in sfera in care putem vorbi despre arta criticului, arta ce se identifica in mod necesar cu capacitatea cunoasterii de oameni si de caractere; la care se adauga bucuria interioara, participarea emotionala, voluptatea descoperirii si judecarii faptului artistic. Disponibilitatile ei interioare fac posibila detasarea, iesirea din „pielea proprie” si intrarea in cea a creatorilor si a personajelor; sunt celebrele „metamorfoze” de care vorbea Saint-Beuve si pe care le deslusim in paginile acestei carti, cum deslusim si capacitatea trairii valorii si a originalitatii actului artistic, permanenta si superioara satisfactie in fata acestuia. Este o satisfactie estetica decurgand din reflexul culturii. Caci Carmen Mihalache se manifesta, inainte de toate, ca un om instruit, discernamantul ei critic fiind rezultatul exercitiului indelungat al culturii.Stefan OPREA