Desi Tara Oasului si Tara Maramuresului sunt „tari” vecine, spiritualitatea si cultura lor este total diferita si ca atare, specifica: in port, limba, cultura, obiceiuri, fire, nu se compara, nu stau pe aceeasi treapta, desi le desparte doar un lant de munti, cumpana apelor. Totusi au avut si au ceva comun, credinta manifestata prin bisericile de lemn si afirmatia: „noi sam ortodocsi, da cu Papa!”, care a umplut secolele golului schismatic, din secolul al IX-lea, cand prin presiunea bulgara ne-am pierdut albia daco-romana a latinitatii in grai si credinta. De la 1054 cand intrand in sfera influentei bizantine am cazut in intunericul slav (Xenopol) si pana la 1700 cand ne-am regasit din nou albia latin-romana parasita, pierduta, dar nu uitata!