Editurile ACT si Politon si Sophia, va ofera, in limba romana, audiobookul Taina iubirii, dupa volumul cu acelasi nume scris de Mitropolitul Antonie al Surojului, pentru a va apropia de cel mai de pret lucru al omului, iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de ceilalti.Taina iubirii este o carte scrisa de Andrei Borisovici Bloom, ajuns Mitropolit Antonie al Surojului si in care veti regasi patru texte care vorbesc despre modul in care intalnim iubirea, despre nevoia de iubire, despre ce inseamna aceasta, care este taina si semnificatia ei si, in final, o scurta cuvantare adresata noilor casatoriti. Taina iubirii fata de om incepe atunci cand ne uitam la el fara dorinta de a-l poseda, fara dorinta de a-l stapani si fara dorinta de a ne folosi in vreun fel de darurile lui sau de personalitatea lui, incercand doar sa privim si ne minunam de frumusetea care ni s-a descoperit.”Ce bucurie este uneori sa te intalnesti! Daca am putea, daca am sti sa-L intalnim pe Domnul asa cum stim sa ne intalnim intre noi cu dragoste simpla, din inima, omeneasca, atunci cand in inima este lumina si e caldura! Uite asa, ca astazi, prin bunatatea si mila voastra, prin dragostea lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, ne intalnim. Haideti, deci, sa Il asteptam si sa Il intalnim asa pe Mantuitorul, Care ni Se arata cu trup prin Nasterea Sa!Va voi mai spune si aceasta: ati dat vreodata atentie faptului ca toata Evanghelia este intalnire de la un cap la altul? Pentru ca toata istorisirea evanghelica ne vorbeste nu de-spre vreo invatatura care li se expune tuturor deopotriva, indiferent, impersonal. Fiecare cuvant evanghelic a fost spus cuiva, fiecare intamplare evanghelica este o intalnire a lui Hristos cu o nevoie omeneasca, cu un necaz, cu o bucurie, cu o amaraciune, cu o boala, cu un pacat. Este intotdeauna o intalnire fata catre fata. Si ce bucurie statornica, triumfatoare, purtatoare de biruinta, ar putea fi in noi daca am recepta Evanghelia in felul acesta, daca, citind-o pur si simplu ne-am inchipui niste imagini reale… Iata multimea – la fel ca noi acum, uneori mare, ca astazi, alteori cu totul putina la numar, ca atunci cand de-abia se adunau cei dintai ucenici. In aceasta multime eu m-am pierdut pe undeva, si ascult cum vorbeste Hristos. Nu neaparat cu mine personal, insa vorbeste cu cineva: nu doar „proclama”, nu doar vorbeste oricui si nimanui. El ii spune femeii careia i-a murit fiul: Nu plange! (Lc. 7, 12-13) Tanarului care intreaba cum sa afle viata vesnica ii spune: „Lasa toate si vino, doar, dupa Mine!” (Mc. 10, 21) Bolnavilor, orbilor, pacatosilor: „Iarta-se tie pacatele…”.Daca ne-am aminti de fiecare data cand auzim cuvintele evanghelice ca ele nu rasuna undeva pentru altii, ci se spun pentru mine sau, in prezenta mea, pentru cineva care are nevoie de ele! Poate ca in aceasta multime cineva o sa auda un cuvant sau altul al lui Hristos, dintre cele care au fost citite astazi, poate ca o sa auda multe dintre…