In 1959, cand punea pentru prima oara piciorul pe pamant romanesc, Amita Bhose, pe atunci Ray, nu-si imagina ca avea sa-si traiasca jumatate din viata in tara lui Eminescu. Nici ca Tagore, subiectul cu care avea sa debuteze in presa – Rabindranath in Romania – in revista Des, in 8 mai 1961, avea sa incheie cercul scrierilor sale in paginile aceleiasi reviste – Razele soarelui in Romania (septembrie 1989). Vorbitoare nativa a limbii bengali, din fericire si limba materna a lui Rabindranath Tagore, avea sa descopere, ca si Tagore insusi, de altfel, cu ocazia vizitei lui in Romania din 1926, o dragoste netarmurita a romanilor pentru opera “Profetului Indiei”, cum a fost supranumit. Singura traducatoare a lui Tagore din limba bengali in romana, profesoara si de bengali la Universitatea Bucuresti, autoare a unui Manual de limba bengali, dedicat cursantilor sai, organizatoare a unor spectacole dedicate personalitatii si operei tagoreene, conferentiind sau scriind despre Tagore cu aceeasi pasiune cu care o facea despre Eminescu, Amita Bhose – Didi, sora noastra mai mare – a fost cea mai buna ambasadoare a culturii Indiei in Romania.Textul de fata reda conferinta Tagore in Romania, sustinuta de Didi in mai 1991 la Sala Dalles, la Universitatea Cultural Stiintifica (Universitatea Populara “Ioan I. Dalles”) si este in mare parte dedicata vizitei poetului in Romania in 1926 dar si receptarii operei lui, traducerilor, exegezelor, limbii bengali in Romania si activitatii studentilor lui Didi.Cu unele modificari si sub un alt titlu – Rabindranath Tagore si Romania, textul a fost propus si revistei Academica in iunie 1991. Nu avem cunostinta ca acest text sa fi fost publicat – de altfel si Didi punea un semn de intrebare in dreptul lui, in lista Bibliografiei. Semnele de intrebare existente in Bibliografie ii apartin si ele indicau, la momentul conceperii listei, nelamuriri ce urmau a fi clarificate.Includem aici si articolul Rabindranath Tagore si Romania aparut in Romania literara din mai 1977. Adaugam cateva fotografii, manuscrise si dactilograme din arhiva lui Didi – Amita Bhose -, intru o incercare modesta de a reda o parte din activitatea atat de rodnica si de daruita a lui Didi si a studentilor sai din anii anterevolutionari.