Pustiit de un amor neimplinit, Lica Momoc a scris cu un creion chimic inmuiat in Bega urmatorul gand pe marginea balustradei de la podul Decebal: “Viata s-a nascut in apa. Din apa venim, in apa ne intoarcem.”, dupa care s-a aruncat cuprins de disperare de la inaltimea podului taman in valurile Begai. Intentiile onorabilului amorez au fost zadarnicite de barca vaslasilor de la Societatea de Luntrisoare din Timisoara care s-a opus impactului cu apa cu o viteza de aproximativ zero kilometri la ora intrucat stationa sub pod. Carmaciul cuprins de chemarea naturii a fost daramat din barca si recuperat dupa ce felinarul a fost aprins, iar tanarul Momoc si-a recunoscut vina si dorinta de a trai intacta. Cu o vasla in brate si creionul chimic uscat, Lica Momoc a exclamat recunoscator spre cerul instelat: “Sangele apa nu se face”.