Stefan Bertalan, unul dintre cei mai interesanti si reprezentativi artisti ai anilor 1960-1980 din Romania, a fost pictor de formatie, dar, asa cum singur marturisea ironic, era un peisagist, care isi „uita” mereu paleta si culorile acasa. Interesul lui s-a indreptat in mod deschis spre o cercetare vizuala bazata pe experiment, subiectul predilect fiind Natura, abordata dintr-o adevarata pasiune, dominata de fapt de o viziune subiectiva, ce si-a pus amprenta asupra ansamblului sau de lucrari. Pentru Bertalan fotografia a fost mereu doar un mijloc de cercetare in vederea creatiei, o „unealta” cu ajutorul careia descoperea lumea vizibila in cele mai amanuntite detalii. El a ramas un experimentator direct, care a simtit nevoia sa pastreze legatura cu zona cercetarii, tocmai de aceea nu a ales filmul.” (Ileana Pintilie)