Daca multe alte obiceiuri si traditii par sa fi slabit, sa se fi degradat sau chiar sa fi disparut, obiceiurile si manifestarile taranului roman in legatura cu moartea omului si cu asistarea trupului si a sufletului sau dupa moarte par sa se fi pastrat mult mai bine, mai deplin, cel putin in coordonatele lor esentiale. Desigur, nu intotdeauna oamenii sunt constienti de intreaga semnificatie pe care o transmit gesturile si manifestarile lor. Totul depinde mult de apropierea de Biserica si de practicarea unei vieti cat mai atasate de randuiala pe care aceasta o propovaduieste, de efortul de a adauga o cercetare personala si de a reflecta la tainele existentei.Unghiul de abordare in aceasta lucrare a fost cu precadere teologic. Alte si alte interpretari, din ce in ce mai aprofundate, se pot eventual adauga. Nu in ultimul rand, este de luat aminte la extraordinara forta plastica prin care oamenii locului reusesc sa-si exprime credintele in legatura cu parcursul sufletului dupa moarte, pana la 40 de zile si dincolo de ele, intru vesnicie. Remarcabil este faptul ca aceasta forta plastica isi are radacinile intr-un continut spiritual coerent, de o mare profunzime si acuratete, rezultat al unei trairi crestine firesti