„«Renasteri» au fost multe, nu doar cea care si-a adjudecat respectiva titulatura. Ne aflam, pare-se, in fata uneia noi, intru totul moderna, sau postmoderna, sau cum vrem s-o mai numim. Neimplinirile ei numeroase sunt o dovada ca se afla intr-o faza incipienta. Noile nasteri sunt intovarasite de fenomene secundare negative. Inaintarea e imbinata cu pierderi si esecuri. Industrializarea si urbanizarea au ruinat, in buna masura, civilizatia rurala premoderna. Mass media si designul pun in umbra artele traditionale, inclusiv pe cele moderne. Intre vechi si nou, nou si mai nou, intre progres sI regres, acumulari si crize, competitia e acerba.Pe cat posibil, se cuvine ca diagnosticul sa ia act de starile contradictorii. Cunoastem blocajele, crizele, pierderile; dar nu contestam castigurile. Civilizatia e incarcata cu tensiuni care nu ocolesc democratizarea vietii culturale.Estetica trece, ea insasi, printr-o deruta. Ferecarea ei intre hotarele traditionale, bine cunoscute si sigure, nu o poate salva. Am schitat doar trei dintre provocarile cu care ar trebui sa se confrunte, pentru ca prin ele sa i se insufle o configurare adecvata inceputului de secol nou si nou mileniu. Desigur, nu le-am urmarit nici in totalitate si nici in detalieri. Ideea pe care am urmarit-o e reductibila la nevoia de a regandi arta intr-un sens amplificat. Numai astfel va avea si filozofia artei sansa rearticularii sale – anume prin racordare la cat mai mult din istoria obiectelor ei, inclusiv la cele aflate in devenirile lor, deocamdata, ultime.“