Statisticile demonstreaza faptul ca aproximativ 20-30% dintre adulti manifesta ingrijorari cu privire la problemele de comportament ale copiilor, cum ar fi: agresivitatea fizica (lovirea adultilor sau a altor copii), agresivitatea verbala (injuraturile, amenintarile, ironia), smiorcaielile, crizele de furie, sfidarea, certurile cu adultii sau cu alti copii. De multe ori, astfel de comportamente fac parte din procesul firesc de dezvoltare a copiilor, ele aparand adesea pe fondul unor abilitati de exprimare a emotiilor si de reglare emotionala insuficient dezvoltate.La varsta scolara mare, cauzele manifestarilor agresive si de sfidare se modifica in comparatie cu varsta prescolara. De exemplu, reactiile agresive pot deveni mult mai frecvente si intense, transformandu-se in hartuire si intimidare. Intimidarea trebuie inteleasa adesea ca un comportament prin care preadolescentii incearca sa obtina aprobarea celorlalti si prestigiul in cadrul grupului. Din aceasta perspectiva, sfidarea autoritatii adultilor reprezinta un comportament prin care copiii doresc sa controleze sau sa-si manifeste puterea in interactiunile cu adultii.Copiii cu probleme de comportament atrag reactii punitive si ostile din partea adultilor si de aceea ei invata sa evite sanctiunile (pedepsele), mintind sau negand implicarea lor in comportamentul negativ. De asemenea, aceste reactii ale adultilor pot mentine si alimenta furia si resentimentele. Resentimentele si lipsa de incredere in ceilalti au drept consecinta blocarea comunicarii si izolarea fata de ceilalti. Cei mai multi dintre acesti copii se confrunta in realitate cu sentimentul ca nu sunt intelesi, se simt neajutorati si au nevoie in mai mare masura de afectiune si intelegere, decat de critici si sanctiuni. Rolul cadrelor didactice in astfel de situatii este unul suportiv, iar mediul educational poate sa contribuie sau, din contra, sa minimalizeze impactul comportamentelor negative ale copiilor.