Cresterea incidentei rahitismului, odata cu revolutia industriala din Anglia (Sec. XVII) a intensificat cercetarile pentru aflarea originii si terapiei acestei boli, atat de frecvente in acea epoca. Caracterizarea razelor solare si spectrului luminos au identificat efectele biologice ale radiatiei ultraviolete si la descoperirea fototerapiei, ca alternativa terapeutica a iradierii solare. Mellanby si Mc Collumn au dovedit relatia inversa dintre expunerea la soare si incidenta acestei boli. A urmat constatarea producerii la nivelul pielii umane expuse solar a cholecalciferolului, devenit vitamina D in practica medicala. Ulterior, s-a demonstrat producerea cutanata a acestei molecule din 7-dehidrocolesterolul existent la acest nivel si apoi, pana spre sfarsitul secolului trecut, s-a definitivat formarea vitaminei D3 si a metabolitilor acesteia, evidentiindu-se etapele care implica obligatoriu ficatul si in final rinichiul, in acesta din urma sintetizandu-se 1alfa,25(OH)2D3, farmacologic calcitriol, cu structura steroidica si virtuti functionale endocrine.In tara noastra nu s-a acordat importanta cuvenita a depistarii populationale a deficitului vitaminei D, factor patogenetic important in numeroase boli, autoimune, imflamatorii intestinale cronice, hepatite cronice virale B si C, boli cronice inflamatorii renale, boli cardiovasculare, neurologice, diabetul zaharat s.a., care constituie obiectul dezvoltarii in volumul de fata. Volumul II va contine un alt grup de boli cu implicatii patogenetice si implicit terapeutice: alergii, boli maligne, infectioase, psihiatrice s.a.