Inca nu pot sa-mi lamuresc in minte care a fost primul tau gand, cand ai simtit ca mana mea se lasa pe umarul tau… Parca te vad… La primul contact, nici n-ai prins de veste… Zaceai, adanc cufundat in gandurile negre in care te lasase femeia aceea… fosta ta sotie… Am apasat ceva mai tare. Tu inca nu te-ai miscat. Trebuia deci sa redublez apasarea, dar asta ma incurca teribil, caci da alt aer chipului providential al interventiei mele. Apasand mai tare, de la inceput puteam sa-ti provoc o surprindere neplacuta, care s-ar fi repercutat in cine stie ce impresii sau, Doamne, poate chiar reactii… O, nu e chiar asa de usor sa cobori ca o providenta alinatoare… in orice caz, e riscant…