Tragand linie la finalul celor zece episoade, inclin sa cred ca indemnul “o sa vezi ca o sa merite” si-a atins scopul. Atat in ceea ce priveste filmul, cat si in ceea ce o priveste pe Mihaela Simina. Pentru ca ea marturiseste in paginile ce urmeaza ca aceasta experienta a schimbat-o, ca a “jucat” in filmul unei istorii personale si priveste acest lucru ca pe o dubla implinire profesionala si personala. Ea ofera cititorului un veritabil “jurnal de filmare” pe care, in graba evenimentelor, credeam ca nimeni nu a mai apucat sa-l scrie. L-a scris ea si ii multumesc pentru asta. – Alexandru Munteanu