Privind retrospectiv, unul dintre efectele adverse, dar predictibile ale Legii nr. 138/2014 a fost acela al ivirii unor controverse in jurul celebrei de acum norme inscrise in cuprinsul prevederilor art. 121 din Legea nr. 76/2012. Insuficienta explorare doctrinara a acestui subiect pana in prezent, in pofida timpului generos scurs de la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 138/2014, a condus, in mod previzibil, la cronicizarea acestor dispute. Acesta este contextul in care vede lumina tiparului prima incursiune pe taramul suprimarii mecanismului consacrat de prevederile art. 200 NCPC (cercetare), ce isi propune, ca reactie la aceasta realitate, nu atat sa stopeze propagarea unor asemenea divergente de opinii, cat sa contribuie la limpezirea acestora; rod al unei analize doctrinare aprofundate si al unor adanci si indelungi reflectii stiintifice, aceasta deschide, acolo unde este cazul, orizonturi de cercetare neatinse pana in prezent, propunand o noua abordare, oferind, totodata, si o interpretare neutra, in permanenta insotita de argumente si racordata la ratiunile reglementarilor incidente; in aceasta ordine de idei, sunt examinate critic, din diferite unghiuri, numeroase opinii exprimate in doctrina scrisa (inclusiv in cea online) si cu prilejul unor conferinte. Lucrarea este, in esenta sa, axata pe cele trei institutii procesuale-cheie interferente la care face referire norma-nucleu inscrisa in cuprinsul dispozitiilor art. 121 din Legea nr. 76/2012, i.e. procedura de regularizare, respectiv incidentele procedurale si procedurile speciale. Structura lucrarii este si ea, in buna masura, previzibila, avand doua diviziuni aflate intr-o succesiune logica – i.e. Partea generala si Partea speciala. In esenta, Partea generala trateaza, in abstracto, fundamentele ineditului mecanism al suprimarii procedurii de regularizare, in vreme ce Partea speciala examineaza, in concreto, unele cereri incidentale (vazute ca modalitati procedurale de obiectivare a incidentelor procedurale) extrase din fasa de legiuitor de sub guvernamantul procedurii de regularizare si compatibilitatea anumitor proceduri speciale cu procedura prevazuta de dispozitiile art. 200 NCPC, cu indicarea argumentelor pentru care acestea din urma s-ar preta sau nu la regularizare.