„Tinand drept, la deal, mijlocul drumului si la vale firul apei, crescut de curatii lui parinti tarani cu geamatul plugului si sudoarea lui, la scoala la Ploiesti, Eugen Simion a indreptatit pe viu metafora lui Arghezi, schimband brazda-n calimara. Exista un bun-simt al acestui popor si o masura, un drag de munca in idei si o spalare de vedenii, un mod drept de a construi si de a aseza chiar si aerul pe frunze, care il cinsteste si care tot timpul se reproduc. Exista o omenie a florii si o suavitate a painii aici la noi unde ingerii au burta si muntii suplete. Repezi la suprafata si iuti in strafund, pestii din piatra ii pescuim, sculptandu-i cu dintii pe cei din apa. Oricine la noi e ca la el acasa daca nu isi uita inima altunde. Vorba dulce mult aduce, asa se face ca aici la noi se mai gaseste si cand nu se mai gaseste. Toate aceste precepte taranesti se vor fi aflat si in adolescentul Eugen Simion cand a optat pentru cerneala. Astazi il regasesc, dupa ce am tocit cu coatele aceleasi banci de scoala si cu sufletul acelasi praf de aripa de flutur, implinit si in luminoasa maturitate. El si-a facut din modul echilibrat si adanc de a gandi o respirare, iar din modul curat si pe-ndelete de a cumpani – inspirare. Foc de inteligent, el este insa, mai intai de aceasta povara, talentat. Dorul de Apollo si-l striga parca din bratele lui Dionysos. Eugen Simion reprezinta si este intelectualul roman autentic. Creator de ramura cu umbra, adica nepot de stejar si var primar cu marul domnesc. Cartea Domniei Sale Scriitori romani de azi este cea mai de seama de la Istoria literaturii romane a lui G. Calinescu, intru dragoste de poezia patriotica, dupa opinia inimii noastre.” Nichita STANESCU, „Arges”, 1976.Eugen Simion s-a nascut la 25 mai 1933 in Chiojdeanca (Prahova). A studiat la Liceul „I.L. Caragiale” din Ploiesti si a urmat cursurile Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti, unde i-a avut profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti si Iorgu Iordan. A obtinut titlul de doctor in stiinte filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mantuit, condusa de profesorul Serban Cioculescu (1969). Colaboreaza intre 1956-1962 in „Colectivul Eminescu”al Academiei Romane, condus de Perpessicius. In 1963-1964 devine asistent universitar, apoi conferentiar, iar din 1990 – profesor la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. Debuteaza in presa literara in 1960 si face cronica literara decenii de-a randul la Gazeta literara si Romania literara. Intre 1970-1973 este lector la Universitatea Paris IV, Sorbona. In 1991 este ales membru al Academiei Romane. In 1994 devine vicepresedintele, iar din 1998 pana in 2006 este Presedintele Academiei Romane. In 1999 devine Director-fondator al Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta. Aici deschide colectia „Opere fundamentale” din clasicii literaturii romane, iar intre 2002-2009 scoate in 38 de volume manuscrisele lui Eminescu in facsimil. Ca director al Institutului „G. Calinescu”, coordoneaza Dictionarul General al Literaturii Romane (I-VII). Este numit Doctor Honoris Causa al mai multor universitati…