Avem o carte preponderent de sondare a mentalitatii ruse, care este rezultatul unei radiografieri a societatii pe mai multe pali­ere, dintre care se detaseaza cel istoric si cel religios. (…) Rusia bolnava este scrisa in primii ani dupa evenimentele revolutionare din 1905‑l907, in cursul carora autorul a avut o participare activa, mai ales in ce priveste punerea acestei revolutii sub semnul lui Hris­tos. Este o carte importanta tocmai pentru ca oglindeste deziluziile unei naturi pasiona­le, care, in centrul istoriei si al religiei, pune mereu fapta. Fireste acum, dupa Arhipelagul lui Soljenitin, pamfletele lui Merejkovski par simple exercitii de stil, „nelibertatea” deza­vuata in ele, Rusia tarista ca „inchisoare a popoarelor” aparand chiar foarte apropiata de ceea ce s‑ar putea numi „stat de drept”. In privinta „demascarii” ororilor contemporane­itatii, putem spune ca – asa cum au dovedit‑o deceniile bolsevice – intotdeauna este loc de mai rau. (Emil Iordache)