“Drumul larg si neted serpuieste pe malul drept al Oltului. Lungi s-astern peste lunca umbrele plopilor insirati pe marginea soselii; sclipesc in soare ca niste banuti de argint frunzele salciilor aplecate pe apa, si e liniste, n-auzi decat suietul Oltului, in aer e un miros de fan si de padure, peste dealurile verzi ce se insira inaintea noastra se ridica urias muntele Cozia, cu crestetul plesuv in soare. Dupa un ceas si jumatate de drum, sosim in Calimanesti, sat cuprins si frumos asezat pe malul drept al Oltului. In marginea de sus sunt baile si marele otel, in care vara e atata lume si zarva, si miscare, ca te crezi in mijlocul unui oras. Ceva mai incolo, la zece minute cu piciorul, sunt binefacatoarele izvoare vestitele ape minerale de la Caciulata…”