Prin acest volum dorim sa celebram in mod critic importanta Revolutiei din 1989, ca eveniment-problema care nu se lasa dizolvat in niciunul din raspunsurile ulterioare, plasind Revolutia in context local si global, in frontiscipiul unei genealogii a istoriei globale care se deschide la sfirsitul Razboiului Rece, si ca moment germinativ in genealogia istoriei culturale a postcomunismului. Dorim, asadar, sa redeschidem posibilitatea de a intelege evenimentul Revolutiei din 1989 ca un chiasm productiv intre spectator si participant, si ca un act constitutiv al raporturilor de forte intre tehnologie media, putere, politica, si sfera publica in postcomunism. Daca „adevarul Revolutiei nu va fi niciodata aflat”, dupa cum s-a afirmat adeseori, aceasta e fiindca orice revolutie forteaza limita sensului, contesta intregi paradigme ale gindirii si moduri de captare a politicului, iar in „revolutia televizata” sesizam tocmai actul de constituire al unui nou regim al adevarului. A crea o noua cultura nu inseamna doar a face descoperiri „originale” in mod individual, ci de asemenea, si mai ales, a raspindi intr-o maniera critica adevaruri deja descoperite, a le „socializa” si, prin urmare, a le face sa devina baza unor actiuni in cadrul vietii, elementul de coordonare si de ordine intelectuala si morala. Ca o multime de oameni sa fie adusa la a gindi in mod coerent si unitar realul prezent – acesta e un fapt „filosofic” mult mai important si mai original decit hazardul prin care un „geniu” filosofic da peste un nou adevar ce ramine patrimoniul unor grupulete de intelectuali. A. Gramsci