Republica polona configurata in 1918 – 1922 a reprezentat, asadar, un hibrid intre doua curente de gandire si practica politica. Aliatii (Franta si Marea Britanie) au sprijinit pozitia lui Dmowski; aceiasi Aliati l-au incurajat, insa, si pe Piłsudski, in 1919 – 1920, in proiectul politic – militar de incorporare a Ucrainei, Bielorusiei si Lituaniei. “Cud nad Wisła” (“Miracolul de pe Vistula”), victoria obtinuta la 16 – 17 august 1920 de trupele polone impotriva Armatei Rosii care asedia Varsovia, a decis balanta in favoarea Maresalului. Invitati, pur si simplu, sa aleaga intre Dumnezeu si Satana (bolsevicii) , polonii au decis. Acest “miracol” a dat, fara indoiala, expresia noii identitati polone in secolul XX. Seful statului, Maresalul Piłsudski, a acceptat intrarea Poloniei in ritmul obisnuit al societatilor constitutionale – parlamentare: in decembrie 1922, la Varsovia se investea primul presedinte al Republicii. Piłsudski a decis, simbolic, retragerea sa din viata politica si din capitala: s-a mutat la Sulejwek, pe malul Vistulei, intr-o modesta vila din lemn. Unul din prietenii statornici, care nu l-a abandonat acum, a fost N. Iorga, singurul om politic strain care nu s-a sfiit sa incalce interdictia impusa de guvernele polone dupa 1923 in ceea ce priveste vizitele la Sulejwek.