Exista in practica studiilor biblice actuale, cu precadere a celor dedicate Noului Testament, o mentalitate daunatoare sufletului aflat in cautarea adevarului duhovnicesc. Este vorba despre idolatrizarea literei si a abstractiunii, in detrimentul Duhului, o atitudine care conduce la elaborarea unor teologii preponderent exegetice, in paguba si cu neglijarea teologiei duhovnicesti.Sub influenta idealitatilor unei stiinte care a pierdut contactul cu realitatea si nevoile spirituale ale persoanei umane, s-a ajuns tacit la concluzia ca sensurile autentice ale Sfintelor Scripturi se afla mai degraba la dispozitia exegetului, a filologului si a istoricului, decat la indemana celui care si-a asumat calea spirituala a lui Hristos. Fara indoiala, este mult mai usor sa analizezi continutul unei carti decat sa cunosti realitatile la care aceasta carte se refera, mai ales cand cunoasterea respectiva depinde de o anumita practica. E mai simplu sa scrii tomuri in care sa prezinti originea diverselor cuvinte si toate detaliile gramaticale implicate, decat sa patrunzi pana la seva spirituala pe care aceste cuvinte incearca sa o impartaseasca. Ca pretutindeni in domeniul spiritualitatii, si in cazul studiilor biblice specialistii au tendinta de a inlocui cunoasterea realitatii cu scheme propedeutice, fara sa inteleaga ca depasirea acestei ispite este o conditie a accesului la sensul duhovnicesc real.