Retorno 201. O carte insemnata de 186 de cititori reprezinta editia speciala a titlului Retorno 201, de Guillermo Arriaga, aparut tot la Editura Vellant. Volumul este, asa cum spune si subtitlul, o carte insemnata de 186 de coautori, in care fiecare pagina este desenata, redactata, corectata sau chiar cenzurata de unul dintre cei 186 de cititori care au participat la proiectul O CARTE INSEMNATA.Pe scurt, povestea Cartii insemnate de la Vellant este urmatoarea: 186 de cititori, prieteni si colaboratori Vellant au primit cate o pagina dintr-o carte – fara a li se oferi vreun amanunt legat de numele autorului sau de desfasurarea firului narativ al cartii. Fiecare cititor a fost rugat sa personalizeze pagina primita dupa bunul plac: desenand-o, corectand-o, comentand-o, lasand o pata de cerneala sau o urma de cafea. La final, Vellant a strans paginile „insemnate” de cititori si a pregatit o editie limitata a cartii-surpriza, astfel ilustrate. Cele doua editii ale cartii (cea originala si cea „insemnata”) au fost lansate impreuna, la lansare fiind invitati toti cei 186 de coautori ai cartii. Printre semnatarii paginilor se numara Alexandru Andries, Ada Milea, Alexandrina Hristov, Ciubi (Pisica Patrata), Marius Chivu, Costi Rogozanu, Dumitru Gorzo, Matei Branea sau Marius Constantinescu.Un povestitor desavarsit, Guillermo Arriaga marturiseste ca „obligatia unui romancier este de a descoperi sensul mortii pentru a celebra viata”. Cele paisprezece povestiri care alcatuiesc volumul Retorno 201 reiau obsesiile literare prezente si in romanele sale: Escadron Ghilotina, Un dulce miros de moarte si Bizonul din noapte. In universul lui Arriaga nu exista podoabe, nici respect, ci violenta, promiscuitate, indiferenta, absurd si, uneori, ceva ce ar putea semana cu tandretea si compasiunea pentru aceasta umanitate ravasita pe care o pune in scena atat in cartile, cat si in scenariile sale.“Guillermo Arriaga panorameaza viata oamenilor din cartierele marginase ale Mexico City, apropie durerea si violenta si deseneaza in filigran vise de mantuire. Povestile sale se perinda in ritm diabolic, lasandu-ne inmarmuriti.” Martine Laval (Telerama)