„Supratema – cu o tenta, mai degraba, filosofica decat epica sau lirica – a eseurilor incluse in aceasta carte este metafizica viului sau, mai simplu spus, religia viului, tema care revine si revine mereu in mai toate textele scrise de mine in ultimul deceniu fiind – previzibil pentru lectorul care ma urmareste – relatia maestru-ucenic. Sunt, evident, teme dificile sau, cu vorbele lui Dostoievski, imposibile. Ma mira curajul de a le fi abordat. Prin urmare, repetarea, in cercuri concentrice, a unor ganduri – cu riscul prolixitatii, inevitabile, ba chiar obligatorii si in cazurile inrudite cu cel de fata –, revenirea la altele, lasate la jumatatea drumului altundeva, in alte scrieri, se dovedesc, iata, necesare.” (Aura Christi)