Pentru o seama de poeti, Poezia e un ceremonial de reflectie asupra lumii. Pentru poetii de seama… Realul este sublimat intr-o suma de elemente cu valoare sapientiala. Desigur, parabola, metafora, ambiguitatea, multiplicarea de sensuri, de cai de descifrare a lecturii dupa voia si putinta cititorului sunt aspecte inerente, mijloace nu mereu la indemana descifrarii printr-o lectura lenesa. Aparenta de curgere fireasca, narativa ori descriptiva, a textului e derutanta, te poate pierde pe drum, la capat, risipindu-se ceturile, poti sa constati ca nimicul se-ntinde din zare in zare, abstractul devine ermetic, nu mai e sustinut de vreun suport inteligibil si se destrama ca un fum sub adieri. Lumina, daca vine, atunci, vine de la o a doua lectura, aceea care urmeaza unei degustari initiale si desfereca lacate grele. Cand e vorba de o carte de poeme, treaba pare mai simpla: pe masura ce inaintezi, pagina cu pagina, lumea autorului isi dezvaluie liniile de forta, resorturile, legaturile, fugile si refugiile, ascunsele si tacutele.