De la Emil Codrescu al lui Garabet Ibraileanu, la Jurnalul Portughez eliadesc ce preia fraze intregi din cel kierkegaardian si Oceanografia care-i copie stilul, de la preferinta de a vorbi cu alienatii decat cu inteleptii pentru aflarea adevarului si poza de clown pe care le gasim si la Cioran, pana la Constiinta nefericita a lui Benjamin Fundoianu, Soren Kierkegaard este o lectura definitorie, chiar daca underground, mai putin notorie a culturii romane. Influenta lui asupra generatiei Criterion a fost covarsitoare, cu toate ca s-a incetatenit ca autocunoasterea, sondarea interioara sa fie pusa pe seama lui Proust, luciditatea pe seama lui Gide, vorbindu-se de generatia gidiana. Influenta kierkegaardiana se face simtita in cultura noastra abia dupa Primul Razboi Mondial, patrunzand pe filiera franceza si germana, ideile lui reflectandu-se in poezia lui Emil Botta, in Existenta tragica a lui D. D. Rosca, in dialectica lui Zevedei Barbu, in jurnalele generatiei `27, in eseistica lui Mircea Eliade sau in pierderea credintei si filosofia vazuta ca o cale de redobandire a credintei la Nae Ionescu. “Trebuie sa-mi gasesc adevarul meu, ideea pentru care sunt dispus sa traiesc si sa mor” – iata scopul tanarului Kierkegaard. In spirit nordic, generatia `27 adopta doua atitudini fundamentale in fata realitatii, fie contemplatia prin Cioran si Jeni Acterian, fie actiunea, fapta, lumina, responsabilitatea, negarea haosului si a neantului comod din Oceanografie, Solilocvii si romanele seriei Intoarcerea din Rai.Natasa-Elena MaximDin Cuprins:◊ Modele culturale in spatiul romanesc intre 1866-1948◊ De la un debut sfios, la moda Kierkegaard. Kierkegaard in presa romana (1866-1948)◊ Pedagogia negativa: Socrate-Kierkegaard-Nae Ionescu◊ Mircea Eliade si noul romantism◊ Jurnalul lui Jeni Acterian – ipostaza a esteticului kierkegaardian