Razboiul revolutionar este inteligibil sub aspectul activitatii militare propriu-zise, in raport cu transformarea tehnicii si a formelor de purtare a luptei, dar si din perspectiva motivatiilor si a conditionarilor politico-sociale. Pe de o parte, incumba in insasi desfasurarea sa un principiu activ innoitor, corelativ revolutiei careia i se subsumeaza. […] Pe de alta parte, in masura in care, ca orice razboi, si acela revolutionar este o alta maniera de a face politica, deci o alta maniera de exercitaresau de preluare a puterii, trebuie observat ca fenomen politic, in relatie cu ideologia pe care o afirma, cu institutiile si chestiunea legitimitatii, cu echilibrul de forte din societate si conjunctura internationala. Politica se regaseste in fenomenologia razboiului (masuri, evolutii, consecinte), precum si in datele sale materiale si morale sau, altfel spus, in actiunea sesizabila si in esenta specifica. (Alexandru Mamina)