Rationem dubitandi este aplicatia extrema a me-todei carteziene. Suspendarea prin indoiala a certi-tudinilor asimilate mecanic, mostenite sau preluate prin contaminare, in cadrul simtului comun ori prin educatie, tinteste sa elibereze mintea de idoli abstracti, obligand-o la examinarea continua a temeiurilor cu-noasterii, credintei si valorilor pe care se sprijina, din care isi compune tabloul lumii. Cu toate ca, in urma aplicarii sistematice a indoielii, apare riscul anularii prin relativizare a oricarei episteme, precum si a orica-rui sistem de valori morale si religoase, scopul acestui examen intreprins de autor nu este relativismul ex-trem, ci dezvaluirea stratului transcendental din care izvorasc certitudinile, cunostintele indubitabile despre noi si realitate. Abia acestea constituie temeiul pentru cunoastere si cultura si din acest punct de vedere trata-tul lui Silviu Buzan isi asuma sarcina metafizicii funda-tioniste de tip traditional, in contracurent cu modelele gandirii slabe care au sedus intelectual ultimele dece-nii de filosofie occidentala. Vianu Muresan