I se spune Fiara. Fiara rea. Si asta tocmai pentru ca sa te faca pe tine, cel care il cunosti ca pe un om prietenos, generos, bun, altruist, sa ridici mirat din sprancene. Si, apoi, sa zambesti. Sa te faca pe tine, cel care nu-l cunosti, sa fii precaut, atent, curios si sa te intrebi cum o fi. Si de unde ai putea sa afli cat mai exact cu putinta, daca nu direct de la sursa? Il cunosc si nu pe Viorel Marineasa. (Cred ca truismul acesta – cum ca stii si, in acelasi timp, nu stii un om – il poate emite oricine despre oricine, indiferent cat de lunga si de puternica este relatia care ii leaga.) E printre primii scriitori pe care i-am intalnit in Timisoara, cand am venit aici, ca student, in 1990. Ne vedeam prin redactia revistei Orizont, pe unde treceam, uneori, la Cenaclul „Pavel Dan”, de la Casa Studentilor, pe care il frecventam, pe la lansarile de carti, la mitinguri. De fapt, era activ in lumea culturala a orasului, ne intersectam permanent, ne strangeam mainile. Iar stransoarea lui era de neuitat! N-ai fi crezut ca un scriitor are asa o forta. Dar nu doar prin puterea (neostentativa) a mainii sale mi-a transmis incredere si m-a facut sa-l simpatizez, ci si prin seriozitatea, temeinicia si talentul cu care se pozitiona in treburile culturale, fie ca erau propriile carti, fie cartile altora (a fost un excelent editor), fie in discutii, fie in fel de fel de proiecte, mai mari ori mai mici. Pe el puteai si poti conta. Nu fusereste lucrurile. Daca se implica in ceva, ai garantia ca va iesi bine acel ceva. Viorel Marineasa este unul dintre prozatorii originali ai literaturii romane contemporane. Lectura cartilor sale si numarul mare de cronici si de recenzii care s-au scris despre volumele lui sunt argumente ale afirmatiei mele. Cautati-le, cititi-le ori recititi-le si o sa-mi dati dreptate. Dar de ce scrie, cum scrie, cand a inceput, cu ce anume, ce a citit, ce citeste, cum ii place lumea literara, cum a fost lumea in care a trait pana acum, ce crede despre prietenie, literatura, batranete – puteti afla chiar de aici, din paginile ce urmeaza. I-am pus aceste intrebari si multe altele deoarece mi-am dorit sa il cunosc si mai bine pe Viorel. Dar si fiindca am intuit ca la finalul acestei carti-dialog cititorul isi va spune, poate zambind, poate mustacind, poate ridicand din sprancene, ce om admirabil e Fiara rea! Robert Serban