Povestitoare, memorialista si romanciera, Marie-Catherine le Jumel de Bernaville, contesa d’Aulnoy (1650?–1705) a fost o prezenta de prim ordin in viata literara si mondena din Franta celei de-a doua jumatati a veacului alXVII-lea, salonul ei remarcandu-se, dupa 1685, ca unul dintre cele mai vestite din Paris, fiind frecventat de intreaga societate aristocratica a acelor timpuri.Opera sa de memorialist retine tocmai episoadele acestei existente mondene, Memoires de la cour d’Espagne (Memorii de la curtea Spaniei), 1690, Memoires de la cour d’Angleterre (Memorii de la curtea Angliei), 1695, dezvaluind o povestitoare autentica, plina de talent si de verva.Aceeasi vana epica este prezenta si in basmele si povestirile sale pentru copii: Les Contes de Fees (Basme), 1697, Les Fees a la mode (Zanele la moda), 1698, Les Illustres Fees (Zanele vestite), 1698.S-a afirmat ca, in timp ce povestile lui Perrault pastreaza simplitatea, liniile clasice si pure ale literaturii franceze din secolul al XVII-lea, povestile contesei d’Aulnoy apartin deja stilului rafinat, afectat chiar, de o mare eleganta, caracteristic secolului urmator. Dincolo de aceasta constatare, se poate recunoaste in opera acestor doi mari povestitori o aceeasi schema epica, basmele fiind, mai totdeauna, rezultatul unei savante imbinari a elementului miraculos cu cel real, mijloacele de expresie specifice unei povestiri elegante fiind folosite in scopul evidentierii unor sensuri acut moralizatoare.In basmele contesei d’Aulnoy accentul va cadea mai mult pe povestirea galanta, Gracieuse si Percinet, Frumoasa cu parul de aur, Caprioara din padure, Printul Spiridus narand, de fapt, toate peripetiile si chinurile prin care trec doi indragostiti, ajutati sau nu de zane bune sau rele.