“Cristi Pantelimon voieste sa se distinga, in tot ceea ce face, prin apartenenta la o familie spirituala nu la o generatie. Fenomenul generatiei il intereseaza doar in masura in care aceasta s-ar adauga chemarilor mai adanci ale timpului colectiv prin fapte de continuitate si de exemplaritate. El nu vrea sa fie lider, ci slujitor, confirmand vocatia unei binecuvantate diaconii, de care s-au invrednicit numai generatiile autentice. Tot restul este inchipuire si monotona pustietate.”Ilie Badescu