Lucrarea de fata s-a nascut din dorinta de a analiza contributiile pe care carturarii germani transilvaneni ai secolului 19 le-au adus la studiul culturii populare romanesti, precum si motivele pentru care acestia au cules folclor romanesc. Inca din prima jumatate a secolului 20 a existat un real interes pentru carturarii germani – culegatori de cantec popular romanesc, acestia fiind, insa, studiati individual sau sintetic si doar din anumite puncte de vedere. Analiza propusa priveste materialul din mai multe perspective, si anume istorica, sociala, antropologica, geografica si politica, utilizand concepte ca „liminalitate, cultura ca traducere, hibriditate, lectura in contrapunct”, instrumente introduse de cercetatori precum Doris Bachmann-Medick, Clifford Geertz, James Clifford, Victor Turner, Homi Bhabha, Arjun Appadurai.