Se despartira si Lucian intra in cimitirul din Dealul cu Ulmi. Avea, asa, o senzatie ciudata, un sentiment greu de definit. Lumea, da, lumea. Lumea ca un cimitir urias… Vast. De fapt, aici era o lume. O lume care a fost. O fosta lume. Iesita din manifestare. Ai carei reprezentanti ajunsesera acum in eter. Da. Si aici ramasese cenusa…