Insufletit de pasiunea pentru trenuri inca din frageda pruncie, Agamita Aburescu fu mandru nevoie mare sa ajunga manuitor de locomotiva. Si nu oricare locomotiva, ci insasi falnica sageata a legendarului Orient Express, spre indoiala consatenilor sai din Ferchezui, de la care nu primise nicicand prea multe sorti de izbanda. Ca sa le plateasca lipsa de crezare, cu fiecare trecere a trenului prin sat, mereu in miez de noapte, Agamita suna cu naduf din trambite, spre a-si vesti prezenta. Fapt ce nu-i mania atat de mult pe ferchezuienii treziti din somn, cat ii starnea sa-si redescopere consoartele pe subt asternuturi. Nici bine nu trecura 9 luni de la debutul rutei, cand Agamita intalni un titlu straniu in jurnalul vremii, cum ca natalitatea micului sau Ferchezui cunoscuse o crestere rasunatoare. Ba mai mult, nu mica-i fu mirarea cand postasul Garii de Nord ii inmana o depesa, ce vestea cu economie de litere: hai acasa + ai surioara.