Pe 11 februarie, pe la miezul noptii, Spiru Dinica a dat cu usa casei de perete si si-a pus trusa de scule pe masa din bucatarie. A aprins lampa si a inceput sa isi ordoneze colectia de speracle spunand catre Cheita urmatoarele vorbe: Maine o sa avem treaba. Cand tot norodul o sa fie la partie cu comedia de concurs, noi o sa umblam liberi ca paserea prin casele oamenilor. Nu e incuietoare in tot tinutul sa stea in calea mea. Cheita a latrat o data scurt. A doua zi cu noaptea in cap, seful jandarmilor a batut in geam si l-a luat cu dansul la partie pe cel mai priceput lacatus din Brasov. – Au venit strainii, nea Dinica. Am nevoie de mata sa ungi bine legaturile la schiuri si iti promit, uita-te la mine, ca imi mananc chipiul daca nu te chem si la anu’. Am incredere in tine, ce dracu!