Mircea A. Diaconu realizeaza nu doar o descriere comparativa a principalelor constante ale poeziei de la „Gandirea”, ci si o anatomie – sceptica macar – a conceptelor in disputa lor cu realitatea de fapt. Criticii conceptelor – dublate de o incercare de refundamentare a lor – ii raspunde o analiza minutioasa, fara parti-pris-uri, a realitatii de fapt. In distanta aceasta, dintre concept si realitate, patrunde ochiul deopotriva al istoricului si al criticului literar. Iar ceea ce rezulta nu mai este o suma de adevaruri apodictice, ci o proiectie hermeneutica fundamentata interogativ.