Generatia de care vorbim a avut cateva elemente de catalizare pe care nu le putem ignora. E vorba mai intai de Cenaclul “Zamolxis”, infiintat prin noiembrie 1990 pe langa Casa de Cultura a Studentilor si mutat apoi intr-o anexa a Primariei din centru, unde veneau tinerii Horia Muntenus, Ionut Tene, Ioan Pavel Azap, Daniel Mosoiu, Dorin Crisan, Flavia Teoc, Marius Tion s.a., care la un moment dat au scos si o publicatie cu acest nume, in care s-au afirmat intempestiv si curajos.Grupul lor a beneficiat de la inceput de doi mentori. Unul a fost poetul Teodor Mihadas, cunoscut ca ins neafiliat la ideile regimului, fapt pentru care a fost inchis si hartuit. El reprezenta tenacitatea morala, modul temerar de a infrunta realitatea. Celalalt era “filosoful decrepit” Badica, ins deambulat, boem pana la risipire si neglijenta sociala, cu aparitie stranie de boschetar luminat, risipindu-si inteligenta si experienta culturala in lungi convorbiri amicale, colocvii si solilocvii coerente si incoerente.Cenaclul acesta a atras numerosi studenti si un public divers amator de literatura, in cadrul carora se detasau si doi scriitori deja impusi, Ioan Muresan si Constantin Zarnescu, amandoi cochetand cu o anume publicitate si paternitate tutelara. (…)