In anul 1860, cand a fost pusa ultima piatra si flacaruia a fost aprinsa in Farul Genovez de la malul marii, in inima aristocratica a madamei Hartley s-au simtit doua intepaturi ascutite. Una de durere ca lucrarea adoratului ei inginer frantuz de origine armeana Artin Aslan se termina si urma amara despartire, iar alta de emotie si bucurie ca sotul sau, Sir Hartley, seful lucrarilor britanice desfasurate in Constanta, avea sa o duca in sfarsit inapoi la Londra unde viata avea un gust mult mai dulce decat cea petrecuta pe ulitele pline de gropi si noroi ale micutului port numit Constanta. Ani la rand madama a crezut ca va uita imaginea farului construit de compania britanica Danube & Black Sea Railway and Kustendje Harbour Limited, dar in visele ei farul aparea mereu impunator si luminos. La dreapta farului se vedea pe ea plangand sfasiata de durere, iar la stanga se vedea tot pe ea, dar vesela si saltand de bucurie in haine de petrecere. Imaginea a urmarit-o neintrerupt si viata ei a inceput sa fie un labirint intre pusee de fericire si perioade de tristete apasatoare. Asta pana intr-o zi cand la un ceai englezesc obisnuit a intalnit un domn din Austria, medic cititor in vise care dupa cateva sedinte din ceea ce se numea psihanaliza a deslusit misterul madamei. Tot ce trebuia madama sa faca pentru o viata fericita era sa mearga mereu doar spre stanga pentru ca se pare ca din directia aia ii veneau ei fericirile.