Artistul poporului Filimon Trebo, mare pictor de portrete ale vremii si colectionar de cesti de cafea, se trezea in fiecare dimineata foarte ciufut. Din acest motiv iesea imediat din casa si mergea peste drum la braseria Corso sa prinza rand la svartul negru facut de papa Finkelstein pentru ca svartul ista, spunea el, il facea om si mai ales il ajuta sa simta omul mai bine atunci cand avea de facut un portret. Daca se trezea mai tarziu si nu mai prindea svartul cel bun, toata ziua era un nefericit si un ursuz si se certa nespus cu doamna Trebo de la orice mic lucru. De asta, papa Finkelstein ii oprea mereu intr-un ibric de arama portia special pentru maestru Trebo. Asa ca atunci cand s-au pus cu tarnacoapele sa darame zidurile de la Corso, in 23 aprilie 1939, Filimon Trebo a lacrimat putin band o ultima ceasca de svart nepretuit si si-a privit sotia in ochi. Urma o viata grea. La cateva luni doamna Trebo si-a luat lucrurile si s-a mutat definitiv din Bucuresti, iar portretele facute de maestrul se spune ca nu au mai avut de atunci claritatea si spilul cu care ii obisnuise pe musterii.