hipnoza propriei obsesiie asacum dai jos toate pozele de pe un perete ingalbenitsi apare urma din spatele lor in chenare ordonatedupa nu stiu ce criteriie asaca ascultipropria poezie si urechea ta dreaptaaplecata pe umar in maxima tandrete cu tinee asaca inchizi ochii si totul se prabuseste inauntrul tauatatia ani de constructie si nimic jertfitnimic care sa ramana in picioaree asaca traiesti in hipnoza propriei obsesiispui ce stii si ce nu stiicu aceeasi naturalete a celuice trece in camera cealaltae asaca ne strecuram pe langa umbrafara sa intoarcem capulse zareste pamantulpeste care a curs o baltoaca de sangeacolo unde de obicei infloresc meriie asaca in noi creste zilniccopilul pe care nu-l vom naste niciodatape dinafara e ceea ce se poate inchipuiun trup asezat cu grijasa se bucure si carcasa noastra de carne in viata aceasta