,,Amintirile ne poarta, de la sine, prin luminile si umbrele nevinovate ale vietii. Orice gust sau miros ma duce cu gandul la tine, draga copilarie. As alerga din nou pe varfuri sau as topai pentru a te mai imbratisa o data.” – N MariannePe carari romanesti este o alchimie: se ia o fata frumoasa cu ochi de cer, tristete si adancime sufleteasca, spiritualitate, eruditie si dragoste. Rezulta o scriitura densa. Nu e usor de citit, nu e usor de lasat din mana. E o lirica a umbrei, care, in chinuri, da nastere soarelui. O experienta mitologica, amestecata cu trairi si concluzii antice, intr-o inima de copila la fel de curata si de concisa in a spune vietii viata, apei apa si mortii moarte.Cartea Mariannei N nu urmeaza un periplu geografic, ci un itinerar spiritual. Nu colinda munti si vai, ci dimensiuni ale umanului. (Em Sava)