Vasile Alecsandri este cel mai de seama poet din generatia romanticilor pasoptisti. Posteritatea lui n-a fost pe masura succesului pe care l-a cunoscut in timpul vietii. Din doua motive. Poetul pare a se fi indepartat de noi din cauza caracterului „ocazional” al unei bune parti din poezia lui. Toti contemporanii lui, inainte de Eminescu, intelegeau la fel rostul poeziei. Poetii moderni nu se vor mai face ecoul evenimentelor istorice si nationale, specia insasi a poeziei de ocazie nemaicorespunzand conceptiei lor, ca sa nu spun si ca va fi definitiv compromisa in perioada comunista. Al doilea motiv este ca lui Alecsandri i s-a rapit paternitatea asupra Mioritei si a celorlalte poezii pe care el insusi le-a dat drept populare. In realitate, au fost compuse de el insusi. E timpul sa fie asezate alaturi de Pasteluri, care au creat genul poeziei de natura la noi.