Radu Chiorean este poetul care traieste si respira cu poezie. L-am cunoscut pe retelele sociale, ca membru activ al catorva cenacluri literare, l-am gasit, apoi, in mai multe reviste si antologii de versuri din Romania si din strainatate. M-a impresionat prin discursul sau liric profund, incarcat de emotie si autenticitate a trairii.In volumul de debut Pasarea legata la ochi, Radu Chiorean ne ofera o poezie „eterata”, una a starilor, a inefabilului, care se cere mai mult simtita, traita, decat inteleasa. O poezie in care elementele realului se sublimeaza, configurand un spatiu primordial al cautarilor si regasirilor de Sine prin actul poetic: „poezia mea/ este un cal alb ce-si poarta/ zapada/ printr-un anotimp cu flori/ gheata si pahare de lumina// este un cal negru/ cu ochi de noapte/ ce alearga prin clipa de smoala/ si loveste cu copitele/ poarta muntelui// armura cu sarut de lut pe piept/ ce ma acopera/ ca o usa de rai intredeschisa/ ca un somn in somn in somn/ trezindu-si visul de fier// poezia mea esti tu/ cand te dezbraci de tine/ si pasesti desculta/ in mine ”.Dragostea, viata, moartea si Dumnezeu sunt temele majore ale volumului, transpuse artistic cu un har poetic incontestabil. Fie joc al imaginatiei, fie traire cu acuitate a realitatii, aceasta poezie, cu accente suprarealiste, te cucereste prin calitatea expresiei, prospetimea si insolitul imaginilor.